e ca o întrunire de afaceriști ai nimicurilor
fiecare își negociază propria putință a neputinței
aici nu stă nimeni ai fi tentat să spui după
fiecare privire e strecurată după obiectele
care sunt numite adeseori mese scaune oameni
le ocolește le îmbrățișează în pulpanele ei nestingherite
aici nu stă nimeni doar trocul ăsta de blegeli ale minții
năpustite avid în capetele celelalte purtătoare de microbul accepției
v-aș da cu dragă mare inimă o bucată de votcă însă
coatele voastre lungesc prea mult așteptarea pe mese
e un vacarm al mișcării întinse ca o lene peste spațiul ăsta
reciclat periodic de cei ce-l încalcă
afaceriști ai trecerilor pântecoase în sticle
e o întrunire aici timpul devine gros ca un fum de țigară
încuiat pe dinăuntru precum o memorie uitată