ți-aud durerea cum îngână
vântul legat de cer prin funii
cum farmă glezna-amărăciunii
și trupul tău fără de vână

trec umbre peste chipul lunii
privirea ta, apoi o mână
petreci prin ea ca o fântână
ștergându-ți ochii de petunii

suflarea ta în câlți de sfoară
cutia arsă de vioară
îmi lunecă prin mâini, fecioară

lăsându-mi carnea grea, amară
și vineție tristă seară
pustiul meu, ca o povară