agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-11 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Fă-mi plata, te rog! Trebuie să plec.
Închid un ochi și văd mari adevăruri solide. Îl deschid, și lucrurile se fac mai mici, și văd cu doi ochi mai puțin decât cu unul, și văd cu doi ochi jumătate din cât văd cu unul... Plata, vă rog! Nu mai am nimic de cerut - o meduză volatilă îmi locuiește craniul - și trebuie să plec, văzând mai puțin, și trebuie să văd cât mai puțin ca să mai pot rămâne la masă - și nu mai e decât un albastru curat, pe care ne putem așeza cele mai clare răspunsuri: Da, recunosc, știu că oamenii au, în general, două picioare, două mâini, câte doi ochi și o singură frunte - și altceva nu mai știu. Știu că oamenii se-nmulțesc, în general, prin iubire, doi câte doi - și altceva nu mai știu nimic. De aceea nu-mi mai puneți întrebări - altceva nu mai știu. Plata, vă rog! Și stingeți odată această cumplită lampă scormonitoare, de iad, care-mi bate în ochi!... V-am spus tot, vă jur! La urma urmei, din câte adevăruri se compune un om?... Plata, vă rog! Voi, picioare murdare, rămâneți afară!... * Nevoia de cercuri(1966)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate