agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-13 | |
Auzi cocoșii, Petre, îi auzi?
Cum cântă de mama focului? Degeaba i-am amenințat… Mai întâi cu moartea, Apoi cu viața, cu toată viața, Că n-au cedat. S-au suit în vârful casei să cânte, După aceea s-au suit în plopi să cânte, În fagi, în brazi, pe dealuri. Acum au luat calea munților și de acolo Vor iar să cânte. Oamenii nu se mai tem de cocoși, Umblă rătăciți unii de alții. Cocoșii umblă în haite, Nu se mai tem de revărsatul zorilor. Într-o noapte i-am auzit cântând, Parc-ar fi fost toți într-un glas, Într-un cor. Iar când și-au dat drumul Ai fi zis că urlă lupi hămesiți La lună. Cocoșii se tânguiau de mama focului, De mama noastră se tânguiau. A fost o noapte dintr-aia pe care nu mai vrei Decât s-o uiți… Și nu poți, nicicum nu poți. Îți venea să-ți blestemi zilele, Să-ți dai duhul, numai să scapi! Era cu neputință… Of, dacă i-am putea face să tacă, Să-i tăiem pentru vreo nuntă… ceva… Un ospăț. Altfel ne intră în creier, Ne invadează conștiința, Ni se preling prin vene ca mâzga lui Adam.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate