ningea
iar pâinea aceea curbată
venea parcă din eternitate...

mama întindea brațele pe foc
rotea lemnul cu urme de lup
făcându-l puternic
pentru rățoiul pricăjit
și enorma sfeclă roșcalie
scoasă cu geamăt din câmp

sub lampa de petrol
foamea se deschidea uneori prea tare
ningea de nu știam să adorm
pâna la răsărit rodeam pe rând
flori de gheață din geam, sfecla
picurând
picurând