scântei,
clopote și săbii
alunecă pe coardele viorii
în vene.
ritmul de tobe
ne cheamă la masă.
fugim
în ecou
sub capela de rândunici.
cum le mai flutură vântul
ca pe batiste curate!
muzica îneacă ultimul catarg
al furtunii ce vine;
se uită, se-apleacă
și înoată spre al lumii stâng mal.

intinsă pe harfă
regăsesc
calea de a dansa
cu dezbrăcatele iluzii.