precum un tăcut alchimist
îți urmezi în noapte menirea
amestecând în retorte bizare
moartea și viața ura iubirea
te privesc ciudat sacerdot
aplecat asupra lucrului tău
cum distilezi în alambicuri stranii
prezent și trecut bine și rău
aș vrea să îți vorbesc
dar ca să nu te tulbur
aștept în liniștea medievală
să fabrici cărămizi nemaivăzute
pentru a dragostei nemuritoare catedrală