Ce lasă-n urma lor pe cer
atâtea mii de păsări călătoare
de vremea iși acoperă
cu haină rece
caldura cea cuceritoare?

Ce are ploaia-n lacrimile ei
de face frunza dintr-un verde crud
în galben.. iar apoi maron
și toate fără vreun creion
să le picteze moartea lor...?

Ce are toamna
de reușește să desprindă frunze
și să le smulgă haina la copaci
parcă ar fi in junglă vraci
ce biruie și vântul cel de vară
și rupe frunze făr' să doară
decât privirea ce omoară
doar să răsară
în mine viață...
în tine dor...
de primavară?...