Te știu de când erai mică
În fața curții te jucai
Te ascundeai sub salcia pitică
Și-nduioșătoare mă priveai

Ai crescut odat' cu mine
Dar tot copilăroasă ai rămas
Și mă gândesc mereu la tine
La serile când îți cântam din contrabas

Ești o privighetoare ce cu vocea
Sufletu-mi mohorât vioi îl faci
În fiecare dimineață pe la mine treceai
Dar acum de ce tu taci?

Cerul înnorat, la al tău cânt
Se-nsenina și m-anunța
Dimineața parcă era adusă de vânt
Sub a soarelui raze sufletu-mi se trezea

De ce-a străluci ai încetat?
De când cântul ți-a pierit?
Cum de m-ai lăsat însetat?
Sufletul de ce mi l-ai otrăvit?