Descânt

Credeam, intr-o prostie oarba,
Ca pot sa te vrajesc - nelinistit
Descoperit-am ca-n amurg tarziu de toamna
Pe ne-ntelese cai tu m-ai vrajit.

De inteles, am inteles tarziu, in inceput de vara:
Printesa a noptii instelate esti...
In timp ce murmuri cantecul de vraja
Aprinzi pe bolta candele ceresti.

De stii vraji, desavarseste-ti vraja inceputa
Si ma transforma in Luceafar de poveste;
Putea-voi sa te vad atunci, iubita,
Doar furisand o raza prin ferestre...

Si nimeni n-ar putea sa spuna
Cum de se poate - impotriva gandului curat
Ca steaua de pe cer s-apuna
Si sa-ti sarute-n somn obrazul nemiscat.

08 October 2003