Autor: artemida, (02/09/2009 - 18:48)


Iubim mereu prea putin,
Iar toamna ne aduce
crizanteme galbene in dar.
Zimbim mereu prea putin,
De parca inima ar fi piatra
de granit solitar.
Iertam mereu prea tirziu
crezindu-ne stapini pe timp,
dar toamna ne bate le geam,
umbrind cu pletele ei fereastra
si cu lacrimi de arbori
pamantul intreg si amar.
Iubim mereu prea putin...
Dar toamna ne intinde degetele
lungi si reci ca gheata.
Atunci deja e prea tirziu
sa ne intorcem inapoi, caci
drumurile s-au inchis ca
o rana, formind o cicatrice
indesata pe corpul timpului.



7 commentariiTema: Poezii de Dragoste
Comentarii (7)
A scris maryan_na la 02/09/2009 - 19:37:43

SOOOOOOPERRRRRR IMI PLACE FOARTE TARE CUM SCRII SI CIND PIERDEM CEVA ABIA ATUNCI NE DAM SEAMA CA E PREA TIRZIU.TU CHIAR AI TALENT RESPEACTTTTTT


A scris DORIAN la 02/09/2009 - 20:39:38

CRED CA E CEVA DEOSEBIT, AI TALENT, BRAVOO!!


A scris arti la 03/09/2009 - 08:59:48

Iertam mereu prea tirziu
bravo!!!


A scris Anatolie la 03/09/2009 - 09:47:59

Iertam mereu prea tirziu
crezindu-ne stapini pe timp,
Frumos si adevarat spui.


A scris arti la 03/09/2009 - 13:55:23

am revenit sa o mai citesc, mi-a placut!scrie!!


A scris fenixonu la 04/09/2009 - 00:16:01

Cicatrice!!!Bravo!!!


A scris sarmat93 la 29/09/2009 - 12:27:51

dur dar adevarat '(