Inima-mi pulsează in urechi,
iar timpul măsoară
ca un secundar bătăile inimii.
În canalul lui Eustache
se aud sunete înalte necontenit,
din zori pîna-n noapte,
lăsîndu-ma cu nesomnul
mereu mai departe,
să discut despre
viață și moarte.

#*#

Privesc pe fereastră
ploaia căzînd cu stropi mari
pe trotuar.
Pustiu e în juru-mi
nici oameni, nici vînt,
doar singură ploaia
cu mine cîntînd,
uda uscatul
din sufletu-mi frînt
de cuvinte rămase
undeva intr-un gînd.
Silabele curg în siroaie
și pier în canalul
plin de noroaie.
Privesc pe fereastră
ploaia căzînd.