Nu merit eu ca să te aud pe tine
priveghetoare
dragă
imaginației mele destructive
i-a dat Domnul
trei
Cuvinte
amărâte și petruite cu folii fine din calcar
care cu anii pliacă din oasele mele
care își plâng durerea
cedând rugămintelor tale
pleacă supărată și muza veșnica mea
călăuză în infinitul
memoriei tale
Omenire...
Creația mea e doar menită de El pentru o despăgubire de
Gînduri universale
care și astăzi se întroduc în
circuitul miscării a timpului și a spațiului
E nevoie ca tu Omule să devii
Personalitate
dar cerințele mele
îți par ție dureri cotidiene
și nu poți ceti în ele
versurile Omului
Geniu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!