Mereu am visat să iubesc o femeie
care sîngerează pe stradă. O literată
cinefilă și melomană, cu inima pulsînd pe ritmuri
de Mozart, cu sincope din Dante.

O femeie lovită de grindină pe străzile fără durere,
bătută de prunci cu mînuțele lor caraghioase,
renumită pentru tăcerile ei din care stoarce
frică și somn.

Așa am ajuns, de cîteva toamne, să te iubesc pe tine,
care sîngerezi cu sîngele meu.