îngân, un cântec de pământ...
îmi curg gânduri pe obraz,
de foc și de apă,
și cad în albastru

mă prind în dansuri de noapte
galbene și fragile și moi
în spume de viață
și-n zâmbete minerale

ascult jocuri de înger,
îmi suflă alb pe lângă tâmple
și-mi las mâinile sa atingă cerul...
le urc în șoapte de crepuscul
și le simt calde
dar, ating rece
se sfarmă-n fâlfâit
și-mi cad pământ la picioare


un cântec despre foc
gânduri și apă
șoapte și vânt
cer, viață, pământ