Ploaie de stele calea-mi luminează
lacrimi de vise, mă fac să stau treză
și gândurile tale mereu mă-nsoțesc
când către-nalt încerc să privesc ...

Coboară speranțe pe scari de mătase
învelite-n vise să pară frumoase,
dar câte lacrimi trebuie să cadă
ca privirea ta prin ceață să mă vadă?

Pornesc printre vise într-un dans ciudat
o muzică divina mă-ndeamnă neîncetat,
să merg înante ocrotită de zori
chiar dacă cerul este încărcat de nori...

Adun lacrimi de stele ce cad uneori
când soarele răsare devreme-n zori,
și din vise fac o imensă cunună
în care pun dragoste și voie bună...