Tu daca pleci acolo unde-s trandafiri in floare,
fara sa-mi lasi vre-un semn c-ai sa revii,
sa stii ca va ploua mereu peste apusuri trecatoare
si frig va fi intre cuvinte si-ntre miresme plumburii.

Picioarele-ti vor sangera iar mana nu-ti va da crezare,
cand ranile ai sa-ti mangai la margine de drum,
iti va fi foame si-ai sa simti, cum gusturi reci si-amare,
prefac iubiri fara sfarsit in lacrimi si in scrum.

Iar zorii,draga mea plecata,vor fi ca o uitare vinovata
de tot ce s-a-ntamplat in visul zbuciumat al unei nopti,
cand eu urcand aceleasi trepte, catre tradarea ta curata,
speram sa-ti schimb destinul si deznadejdea care-o porti.

Tu daca pleci acolo unde-s trandafiri in floare,
fara sa-mi spui de ce pe brat trimiti singuratate,
cand totul e un amalgam de disperare si uitare,
cand totul astazi a ajuns la capat de eternitate.