Ciudat cum.......
intr-un loc unde oamenii au atatea de spus,
nimeni nu vrea sa vorbeasca.
Tip in mine
si va urasc cu toata dragostea inceputurilor moarte.
Desi sunt toti guralivi,
in tacerea lor ma aplauda zgomotos intru nemurire.

Ciudat cum.......
chiar cei ce au fost numiti de Dumnezeu sa faca patimi din cuvinte,
se ascund in adancurile scenei si devin vedetele necunoscutului.
Ma scot din mine
si timid incep a jongla cu intelesurile.

Ciudat cum....
exact acum cand m-ati convins ca faceti parte din lumea mea,
m-ati infipt in intuneric,
si-ati aruncat cu litere invizibile, vadit sa-mi spalati identitatea.
Desi stralucesc de curatenie,
ma dezgusta mirosul literelor blonde.

Ciudat cum......
ati reusit sa ne determinati sa ne militarizam sentimentele si parerile,
ne-ati unit in dezbinare, in prostie si in ignoranta
si am format frontul salvarii unor protocoale superficiale.
Aplaudati frenetic............am invins!

Ciudat cum........
ma faceti sa ma simt ca voi, in exilul daruit de bun venit.
Ma inclin de atata fericire, aproape ca ma prabusesc.
Ma scutur de colb, de voi si de mine si imi reiau locul pe scena in fata microfonului.
Incep a mulțumi: familiei, colegilor, societatii.....si cu ochii in lacrimi promit sa fiu la fel de minunata ca si voi.
Iubiti-va cu toata puterea de-a urî!