Să plângă cerul, azi aș vrea,
Să plângă cu lacrimile mele
La căpătâiul tău, iubita mea
Și chipul să ți-l spele.

Aș vrea ca ochii mei să-ți vadă
Din nou al tău chip venind
Pe alee, și la poartă
Să te văd din nou zâmbind.

E greu acum, căci viața-ntreagă
Fără tine voi trăi, visând
La o iubire ce-i zadarnică,
La un înger din ceruri, murind.

Să-ți simt mânuța-ți albă, fină
Cum atinge al meu piept;
Să-ți văd ochii de lumină
Privindu-mă din nou, cochet,

Aceasta e dorința mea, curată
'N această zi de iarnă, plină,
În care tu ești îngrupată,
Iar sufletu-mi prea greu suspină.