agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-19 | |
Aveam bărbia mai aproape de pământ
când am găsit omida. Sora mea zicea că o să prindă culori nebănuite. Am pus-o într-un borcan cu capacul găurit atât cât să poată lua puțin aer de afară, i-am dat frunze o vreme, eram singurul copil de pe stradă care avea un suflet în grijă. Într-o zi s-a închis undeva, nu mai zicea nimic, mă sfida. Noi așteptam cu sufletul la gură. Apoi a prins culorile cerului și ne minunam și eram fericiți, aveam o magie în mâini, nu credeam să existe altceva mai frumos. Dar oricât de mult îl iubeam, nu mai erau bune frunzele, îi dădusem o lume atât cât putusem iar el începuse să se izbească obsesiv de sticlă. Nu înțelegeam de ce voia să plece, că lacrimile mele nu îi dădeau viață. „Dă-i drumul, îi place aerul curat, trebuie să trăiască printre flori. Are numai o zi să se bucure de ele. Dă-i drumul, frățioare, uite! sunt mulți fluturi pe câmp.” „Da! Dar acesta este fluturașul meu...”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate