păi și normal că nu mai îndrugăm nimic
mușcăm și fugim ca tăcerea și
cel mai senzațional ar fi să ne ardem
cît mai plăcut pielea unul altuia

(dacă ne-o ardem rău cu atît mai bine
că n-o să ne mai mănînce a doua oară)

în imediat lucrurile meditează la o mediere
te gîndești serios să-ți zbori
o jumate de creier și cu jumatea ailaltă
să vezi ce poți zbura mai departe

desigur că o femeie bună e rău de găsit
dar la tine e furtună de zăpadă în neuroni
nu ști să apreciezi o zi liniștită de vară
faci bine și le găsești mereu pe alea rele

ești ca orbul acela voluntar care o ia
șontîc pe întuneric curios ce-o să-l oprească
dar ea nicăieri

ehee îți faci niște nervi aiurea mereu
schizofrenia mă-sii și întunericul plînge
ca un copil
pe umărul tău