Fiecare din noi ajunge cândva
o valiză părăsită
la capătul unui peron. Uneori plouă,
pentru că niciun necaz nu vine singur.
Dacă ai noroc o femeie sau un bărbat
în uniformă
te ridică și te duce plictisit la Obiecte Pierdute.
Sau Găsite, depinde cum privești problema.
Dacă nu, riști să te deschidă vreun aurolac
să ia tot ce merită furat
și să-ți facă apoi vânt pe șine
la întâlnirea negreșită cu destinul.
Atunci când va veni ceasul acela
și pentru mine
sper să-și facă milă un bătrân sfătos
(neapărat bunicul cuiva)
sau o băbuță stafidită și mirosind a lavandă
și să mă ia acasă, așa jerpelit cum m-o găsi.
Și să mă umple cu ziare și fotografii
din tinerețe,
să mă țină sub pat sau pe un dulap
să-mi trag și eu sufletul
oleacă.