Clipe singure aveau să treacă,
Când de-odată mi-am amintit de tine, ce fată !
De ai tăi ochi, ce noaptea în ei se reflecta luna,
De părul tău ce-ți trecea de umeri,
Cândva în el îmi pierdeam mâna.
De stelele ce-au căzut în miez de noapte,
Ce-aveau să formeze un colier,
Agățându-se de gâtul tău în șoapte.
De vorbele tale dulci ce-mi alinau sufletul.
De...vorbe dulci ? Ce tot zic eu aici ?!
Vorbe dulci, cred c-au fost puține,
Dar eu am ținut la tine...
Dându-mi seama cu greu, după părăsire.
Stau în pat și mă gândesc,
Mă prefac eu, sau greșesc ?
Acu' un suflet suferind aș vrea să găsesc,
Pe-alei noi, amândoi să pășim,
Cu pași moi, în lume să fugim...