La colț de stradă te-am așteptat,
Soarele îmi zâmbea nevinovat.
Trecu un ceas și jumătate
Trandafirul se ofilise la spate.
O piatră-n mână am luat
Spre cer de nervi am aruncat,
Atât de tare încât l-am crăpat.
Am rămas mirat...
Cu o piatră știam că poți crăpa, sparge un geam,
Nici gând un cer, care la el poți ajunge fiind doar înger.
Soarele dispăruse, seara venise.
Scosesem bateria de la ceas pe la vreo opt,
Să nu mai văd cât timp a trecut de când te-aștept.
Așteptând, sperând, c-ai să vi,
Stăteam, priveam, vedeam totu' gri.
De pământ cu floarea-m dat,
Petalele vantu' le-a luat,
Spinii solu' au despicat.
Din nou mirat, m-am întrebat.
De n-ai să vi, eu lumea voi risipi așteptându-te pe tine ?
M-am ridicat și-am plecat,
Lăsându-ți scris pe bordură,
Patru litere, scăldate-n ură:
a d i o