agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1633 .



Procesul
poezie [ ]
Pt. atelier

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [valid ]

2009-12-26  |     | 



În sala scaunelor goale,
Ce multă lume stă-n picioare
Și ce bezmetici avocați
Cu legile parcă certați.

Doar el pe banca mea, în spate
Judecători ce-nting în noapte
Pene de corbi în călimări,
Pline de smoala unei stări.

Scriu la procesele verbale
Și câte vorbe scriu și-s goale,
Apărătorul meu etern
E doar bătrânul dintr-un tren.

În sala scaunelor reci
Cu babe, vraci și lilieci
Eu, TOMA, sunt necredincios
Bătut cu pietre pân-la os.

Iar prin ferestrele de lemn
Cum suflă crivățul etern,
Mă-npinge-n față-n boxa grea
Și pompier e lacrima.

Iar ANA, sfântă, e-n arcadă
Zidită-n templu, promenadă,
Turiști, păienjeni, lilieci,
Zidită-n templu e pe veci.

E un aprod acolo, stern,
E avocatul meu etern,
Cu semne disperate, iată,
Mă ia în brațe și mă ceartă.

Și mă prezintă tuturor
Ca pe strâmtoarea din Bosfor,
Ca pe o insulă de dor,
Ca pe albastrul apelor.

Își trage greu din piept cuvânt,
Ar vrea să spună că nu sunt
Că vinovatul este vânt,
Sau crucile de pe mormânt.

În sala scaunelor scrum
Și cum aplaudă acum
Sunt câte vrute și nevrute,
Sunt mâinile din coate rupte.

Și mă arată ca proscris,
- E TOMA nopților de vis
Și pielea cum și-o zgârie
Fără cuvinte-acuma e.

E mut din naștere, vă spun
E avocatul meu postum,
E TOMA, nașterea din ei,
Ce apărare de doi lei!

Și judecata este scrum,
Bătrânul orb, puțin nebun,
În sala scaunelor goale
Cu lanțuri prinse de picioare.

Și vrăjitoarele mă pun
Să zbor pe bule de săpun
Iar ușile îmi sunt deschise
Doar către visele ucise.

De ce-ntrebați triști anonimi
Ce taie coasa printre spini
Ori nu vedeți acel amurg
Cu visuri ce sclipesc pe rug?

Ori clown, ori rege în grădini,
Același fluture te paște,
Același zâmbet de canini
Privind la floarea ce se naște.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!