Mă cuprinse un foc arzător.
Sfeșnici ale Domnului.
Un strigăt, apoi liniște.
Mări grele tălăzuiesc însingurate.
Un vuiet.
Un șopot.
Adânc, foarte adânc.

Oră plină de har.

Mi-am ridicat pumnii.
Ceva venea parcă spre mine.
Figuri fantomatice învăluite în pâclă.
O lumină albăstruie se prelingea de undeva.
Conturile se învăpăiau.
Răsunau acorduri pline.
Clopotele băteau asurzitor.
Simțeam cum îmi plesnește fruntea,
am luat creionul și o hârtie și scrisei... și scrisei...
ce, nici eu nu mai știam.
În jurul meu rezonau melodii,
eu scriam, și scriam
despuiat în noapte,
veșminte purpuri fâlfâiau,
coroane scânteiau...

Iar la mare depărtare
mi se părea că văd o gură
fascinantă și roșie cu un zâmbet enigmatic...
O combinație de păcat, tristețe și nostalgie...

Valencia, 12 Februarie 2008