Renaștere din vise,
Credințe ucise de coșmarul realității
și aruncate în gunoiul necesității.
Nu știu de ce scriu.
Poate pentru că mi se pare obișnuit
ca respirația, hrana, dorința de a fi adormit
în brațele unei zeițe fără cusur.
Nu știu de ce scriu.
Poate pentru că am în suflet conștiința
morții iminente și dorința timpurie
de a pieri într-adevăr, în noapte,
printre umbre, printre șoapte.
Tristețe în suflet,
Tristețe în cuget.
Violență nepotolită în cuvinte
și o paloarea a chipului pe care
îl zăresc născându-se în zare.
Toate aceste se găsesc aici,
fără impulsuri, fără complici,
doar un gând nebun ce cutremură
un spirit juvenil, nepotolit...
Am renăscut dintr-un coșmar pervers.