Adormit în grădinile de maci
Mă visai un înger călător
Ce, plimbându-mi pasul ușor
Ascultam un cânt de pitpalaci.

Era noapte afară, iară Luna
Ce strălucea pe cer armonios
Îmi făcea cărare-n crângu-ntunecos
La fel ca-ntotdeauna.

Un vânticel posac se zbenguia
Printre florile crângului, de mai
Și prin părul meu bălai
Răsfirându-mi-l aiurea.

Mă-ntâlni atunce c-o fecioară
Ce venea spre mine surâzând
Cu păru-i mătăsos căzând
Pe spatea ca o perdea ușoară.

Era frumoasă precum o floare...
Se-apropie de mine alunecând,
Mă sărută ușor și blând
Trezindu-mă din a mea visare.