Mă preling amețit de fumul de țigară
prin camera albă. Imensă.
Tăcere. O tăcere mormântală.
Fantasme ce altădată stăteau agățate
undeva într-un colț al minții,
se dezlănțuie.
Tâmple sparte.
Ochi sângeri.
Fantome ce se dușează în baie.
Umbre de găuri în pereți.
Delir...

Îmi ascult pașii apăsați
pe dușumeaua din brad.
Scârțâit. Zgomot surd.
E trei dimineața și nu pot să dorm.
Privesc.
Ascult.
Adulmec.
Nimic nou și totuși...
atît de straniu...