Ne-am găsit într-un final de toamnă-
chipu-n ceață,gîndurile-n brume,
dezmierdați cu mustul vechi din poamă
și de flirtul desfrînatei lumi,

spre a minte golul din oglindă-
hău pentru nădejdea din dorinți,
roua de pelin ce stă la pîndă
pe obrajii toamnei ofiliți.

Să-ncercăm cu ploaia ciobănească
sau cu seva ramului de-april
deznădejdea să spălăm,firească,
revenind la plînsul de copil,

după care curg în curcubeie
visuri noi,speranțe,împliniri...
La final de toamnă o scînteie-
începutul ultimei iubiri.