SATURAÞIE DE SCENARII APOCALIPTICE

Am umblat prin intimitățile Mamei Dumnezee
Primule mi-au zâmbit strecurând în întregul ființei
Cântecul canarilor stilizat cernut în senine cornee
Dulce murmur de izvoare curge din vârful peniței,
o, am învâțat din norul magic transformat în epopee.

Unora le place înmulțirea de scenarii cu albine ucigașe
S-a umplut lumea de filme cu războaie la vorace gângănii
Zadarnic fumurile ard ca rugile în temple băștinașe
Instinctele de duritate cresc contra crucilor din mătănii
O, dar eu simt cum Mama cerne pentru toți lacrimi gingașe.

Un sfârșit al urii descifrez ca roua, desculță prin iarbă
Iau amprente cu talpa absorb mângâierea din glie loială
E biserica mea unde mă rog să nu crească duminici cu barbă
Urmez revoluția mea de lumină întro sublimă armonie florală,
Am arat și semănat în trup- culeg acum regia fără vrajbă.

Cununi de nalbă cugetul îngerilor dintre luceferi terrani
Pe vechile bălți nuferi vor crește decorând vârste și traiul
Lebedelor, pelicanii vor avea casă cu iriși, contemporani
Cu ibiși cu papagalii multicolor de visători vor bea ceaiul
Prieteni pe viață uitând c-au fost în lume roiuri de talibani.