Despre tine, să nu îmi spui nimic,
Te cunosc, chiar dacă nu ai zis nici un cuvânt.
Chiar dacă vii într-un moment prielnic,
Eu nu te vreau, nici singuri de am fi pe acest Pământ.

În viața asta scurtă ești doar un călător,
Iar calea ta ferată te poartă fără stații,
Indiferent ce faci, ești un distrugător
Ce experimentează stadii și iar stadii.

Pe drumul ăsta drept tu ai ca țel iubirea,
Dar gropile din față'ți te îndeamnă:
Mai bine ai culege ispășirea,
Un alt fel de viață, unul ce nu condamnă.

Ia-ți ale tale lanțuri, du-te departe.
Și lasă-mă pe mine, am propriile gratii.
Mai bine să rămân așa, aparte
Decât să fiu ca voi, niște pramatii.