din pulbere de stele
se revarsă zâmbetul tău
gingaș
suav
de femeie

mă așez pe malul
lacului străveziu și aștept
ca ploaia de stele
să-nceapă
să apari tu
pe luciul lacului
în noapte

ești dulcele păcat
al bărbatului ce te preivește
ești îngerul căzut din ceruri
la adierea vântului
cosmic

rănit în propria-mi conștiință de
imaginea ta înghețată
mă cutremur apăsat fiind
de îmbălăsmarea sufletului
meu în iubire

desenez zâmbetul tău
pe petala unui nufăr
să-l am mereu aproape

frig
dar frigul este căldură
în inima mea
când te privesc