zăpada ar trebui să fie o rochie albă,
un val de flori mărunte,
o altă primăvară,
pe care să o ghicești blând,
tocmai pe coama neagră a unui gând.

dorul ar trebui să fie un leu alb,
o adulmecare înțeleaptă de amurg,
ca și cum ochiul închis ar trăi
din așteptare, ca să fie pătruns
cu povestea deschisă de o lună albastră.

pânza de păianjen ar trebui să fie
din boabe de rouă, mărgele cu chipuri
sunând a repetiție răsturnată-n psalm,
legând teoria răsăritului de soare
cu infinitul iubirii, zâmbet în alergare.

seara asta ar trebui să fie simplă,
din două inimi de flamingo...
dorințele să treacă prin ametistul
voluptos al aripilor de libelulă,
împletind străzi cu vitralii și îngeri.

21 ianuarie 2010, 16:53
pentru Nina Petre