lacrimile lui, mărgele de nisip.
șoaptele lui, azur de jad roșu,
mări ce-mi traversează
pântecul, învățând
legănarea din valurile deșertului.
se pare că visele au muchii
de piramidă, seamănă
a înclinare spre tăcere.
ca și cum coralul s-ar vopsi
cu albastru, să predea alchimia.

23 ianuarie 2010, 23:22