lujerul poeziei duce la tăișul gloriei
multe din întâmplările vieții îi sunt rezervate
frâu-desfrâul emoției apasă realul
sacru pelerinaj
biciuit de nuielele sângelui
singurătății- pod de țărână
obosit de înălțarea la vis -
ropotele voastre trupești și drăcești
mi-au furat liniștea
să deschid totuși ochii să-i privesc
și să nu urăsc
lumina vulgară a minciunii
aburul sudorii animalice
herghelii săltând să-mi strivească
pulsul
inima îndrăgostită
bună de dat la o parte...