se auzea un zgomot ciudat ca și cum
cineva îmi bătea cu picioarele în inimă
opresc muzica, sting lumina
începuse să-mi fie frică
se auzea și mai tare, telefonul suna
„sunt jos, deschide"
cobor în fugă scările
nu mă așteptam să vină la ora asta așa târzie
pun cheia în ușă și stupoare
stătea cu brațele ridicate deasupra capului
avea în mâini cel mai frumos poem de dragoste
era un bol imens, imens, strălucea
ușor ca un balon plin cu povești
prin el mă vedeam când eram mică
și alergam pisica
când mă cățăram prin copaci
totul se derula slow motion ca un film de oscar
când atingeam cu degetul
balonul făcea valuri, valuri
și atunci fetița care cotrobăia prin cuibare
întorcea capul mirată
după care își vedea de treburi
când m-am trezit el era lângă mine
florile în vază, ceasul pe noptieră
deschid televizorul începuse decernarea globurilor de aur
l-am trezit și l-am sărutat
el torcea cu capul pe mine și spunea râzând:
„acces interzis”, „acces interzis”
aș fi vrut să mă uit mai mult la rochia bej a
elisabettei canalis dar mi-a explicat
că sub oasele mele este cea mai frumoasă rochie
pe care a văzut-o vreodată
îmi desface ușor pielea de la stern în jos
de sub dărâmături ieșea un gaz pestilențial
a făcut câteva fotografii când culcat pe burtă
când urcat pe un scaun
pe fundul toracelui zăcea ceva
misterios, nepăsător
era cel mai frumos poem de dragoste
un bol imens, imens, strălucea
când punea degetul făceam valuri, valuri
până a țâșnit o fântână
camera era inundată abia respiram
mă uitam prin tavan după un colac de salvare
noroc că balonul ne-a scos teferi și din moartea asta