În clipe dulci de vară,
Când luna se-aprinde,
Dansăm pierduți în vrajă,
Pe-a mării nemărgită plajă,
Iar marea înspumată-ngână,
În foșnet de mătasă
O melodie,
Doar de suflete pereche auzită,
Din alte vieți cunoscută.

Melodia se ridică
Din abis de mare,
Cântată la harpă
De-o nimfă-ndrăgostită
De Poseidon, al mării stăpân.

Stăpân al inimii mele,
Tu ești,
Îmi curgi înfiorat prin vene,
Ca un cânt,
Ca un alint
Sublim legământ...

Dansăm sub clar de lună,
Tu,
Un faun cu ochii plini de vrajă,
Eu,
O nimfă speriată
De zborul unui pescăruș...

Picură în noapre
Roua în diamante,
Din ochii mei și zâmbetul tău,
S-a Născut Dimineața.
Îmbrățișați pe veci,
O singură ființă suntem,
Încât să nu mai știm
Care ești Tu, care sunt Eu ?!