am rătăcit atâtea și atâtea cărări
și m-am căutat pe strada mea
la numărul cinzeci și șapte.
am bătut la poarta închisă la culoare
și vântul mi-a certat insistența
ce repeta ca un papagal
cuvintele învățate în colivia sedusă
de lacătul închis și cheia aruncată
într-o baltă ce mirosea
a putrefacție.
mi-am pironit privirea dojenitoare
pe harta din palma cea stângă
iar potecile și indicatoarele
se îmbulzeau să mă scoată
pe aceeași stradă
la numărul cinzeci și opt.