Ca o căprioară fugară, sălbatică
Alergai în primăvara trecătoare-a vieții,
Frumoșii ochi ți-i ascundeai,
Și buza-ți răsfrângeai
A alintare.
Mi-a fost greu să te prind,
Să te conving ca să rămâi cu mine.
Azi,
Deși timpul,
Semnele trecerii și-a încrustat,
Ești încă tânără și proaspătă,
Ești visătoare și frumoasă,
Ești căprioara îmblânzită,
Sau nimfă ești, a cărei cântare,
Înfioară pădurea și macii,
Încărunțiții brazi îi înfioară.
Pașii tăi mlădioși
Sufletul amorțit mi-l răscolesc.

"Când noaptea o să coboare,
Voi lăsa ușa deschisă
Și-am să te-aștept
Pe patul așternut cu flori.

În așteptare, de dor,
Mi te imaginez tăcut
Și-mi pare că,
De mii de ani nu ne-am văzut".