La o răscruce de orbite
și de galactici te aștept
în umbrele neprihănite
al cîntecului inocent.

Cu rouă să mă speli pe buze
nectarul tău să-mi dai să-l beu,
să-mi strîng din verbu-ți călăuze
și să mă mint că ești al meu.

Să mă culegi de prin americi
cu ruga din chemarea mea,
cu-aromă dulce de duminici
și cu răcoare de cișmea.

Trădat să mi te lași de șoaptă-
frămîntul tîmplei să-mi divulgi,
să-mi ierți bobocu-n poama coaptă
și pașii efemeri prin fulgi.

Dar să nu crezi, căci o să doară
plecarea-n abur străveziu
cînd de o nouă primăvară
iar despuiată-oi vrea să fiu.