e ziua lenei. un azi efemer
își târăște coada prin praful de aur,
până la linia roșie, unde așteaptă
un mâine dubios și hilar.
pe partea cealaltă a somnului,
castelanii durerii își plimbă caii,
trecuți prin zodia cuțitului.
vine unul cu o potcoavă în vârf de lance.
o fi vreun sol cu mesaj de la ziua de ieri,
rătăcită în apele morții.
cineva trebuie să-i deschidă poarta,
până va trece și ziua aceasta cumplită
a lenei. solul va intra însoțit de un cuc
melancolic, la iubita sa, lefterida.