O, mamă, m-ai pierdut!
În fotografii nu mă mai porți.
Sunt mort pentru tine și-atât.
Mai mult nu știi ce am fost.

O, mamă, nu mă mai cunoști!
Privești fotografia copilăriei mele,
Dar azi, când sunt oștean al vieții,
Ruga ta îmi dă altfel de rost.

O, mamă, chip al suferinței,
Tu, într-un fir de gând mă porți
Și nimeni nu-i ca tine în ființă!
O, mamă, liră ce vibrează…