Cât timp petrecem în singurătate
Închiși în gândul că suntem singuri
Închiși în amarul gesturilor
Abandonate
Doar noi și lacrimile
Făclii pentru singurătatea dintre tâmple
Singuri în fața vieții
Singuri în fața morții
Singuri ca niște dumnezei mai mici
După prima zi a creației
Nu mai este nimeni să ne semene
Nu mai este nimeni să ni se alăture
Pe drumul spre nicăieri
Străjuit de urletul stepelor sfâșiate de vânt
Pe drumul însuflețit doar de umbra
Pe care trupul a învățat să o fure pământului...