Cu ochi mijiți, prin promoroacă,
Ne vede iarna care piere,
S-a rătăcit și nu știm dacă
Ne-om regăsi la Inviere.

Pe biata țarină saracă
Mai bate vântul cu putere.
Cu ochi mijiți, prin promoroaca,
Ne vede iarna care piere.

Doar fulgii albi parcă se joacă
Si se agață de revere,
Ca dorurile care pleacă
Și-și iau, grăbit, la revedere,

Cu ochi mijiți, prin promoroacă.