iar e noapte! iar imi suna clape de pian in suflet
mana...iar a luat stiloul sa m-astearna pe hartie.
eu?! iar tac! oftez si-alunec..
mana scrie...ochii uita...eu?! ma pierd in poezie!

ce-as mai vrea s-astept din lume?
daca..nu ma las pe mine sa fiu eu?
chiar de-ar fii ingrozitoare ale lumii proaste glume..
n-or sa rada tot mereu!

o, iubire,ingrozitor de mare si de dulce
inca ti mai cauti locul in mine...sa te poti intinde
ce-os fii zis de-am lasat oare?
gheara ta sa ma apuce?

cea mai blanda dintre fiare..e amorul!
nu te-omoara ...te chinuie ...te usuca!
si te face sa-ti plangi dorul..
si te face sa-i razi mortii..caci n-o lasa sa te duca!

ma intreb...ce sunt aici printre oameni ratacit?
si de ce ma doare pieptul...cu-o durere calda si apasatoare?
ma intreb...de ce ma las..de iubire mistuit?
ce-s cu anii de-am trait?
intrebari neinduratoare!

noaptea,imi mai face semne,licarind cate o stea
cerul,ziua, ma tot cheama sa tot urc usor pe scara
dorul de aici ma-ndeamna...nu pleca!
dor imens de sus ma arde!
de-as zbura!

n-as mai fii pasare trista..pe pamant sa-mi port piciorul!
n-as mai scrie nici arome de iubiri ce-au fost candva
mi-ar murii atunci si dorul?
as mai sta!

de-as stii unde sa te caut..tu..a doua mea aripa!
sa platesc cu inima
stiu...ne-am pierde intr-o clipa!
intre a sta..si a zbura!
vino iar fiara divina si alunga-mi,te rog,moartea..
caci ma vrea!

si ce muzica tot canta din pian ssi din vioara?
si ce ape-mi ascund ochii ? ce dureri? ce intamplare?
ce miracole? cine sunt aici,eu oare?
tulburari...vindecatoare!