agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4813 .



IX (Să întârzii la acest profil)
poezie [ ]
din Petre Schlemihl (1932)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ilarie_Voronca ]

2010-02-17  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



De aceea când trec pe sub ferestre, pe sub balcoane orgolioase,
Și nu iau parte la jocurile și la râsetele voastre,
Când armele voastre mă rănesc tot atât de mult cât și vorbele voastre,
Ca o umbră a trupului meu e amiaza fierbinte din inimă,

Și când toamna lucește prin panoplii, prin săbii,
Cântecul ce-și desface ca o corabie pânza,
Și-n lacrimă e ochiul ca o lacrimă mai mare,
Roșeață care urcă pe-obrajii palizi ai aerului,

Și mai departe codrii, drapele victorioase,
Și mai departe alte orașe, suferințe,
Izvorul ca o ureche lipită de pământ,
Și mai departe alte neliniști albind ca niște pietre,

Reptile, păsări de pradă, îngeri cu brațele vârâte-n sânge,
Cirezi, ca niște arbori, doborâte-n măcelării,
Ziduri care se-nalță la o atingere a luminii,
Și pe care noaptea le șterge cu un burete de lună,

Și mai departe: plantă, cordon ombilical
Din adâncimi, spre floare sau fruct, urcând o rază,
Cu fluxul, algă-ntoarsă cu laptele la mal,
Sau vară cățărată c-un gust amar în zarzăr,

Acolo între creste și nebuloase-așteaptă
Hamacul de luceferi spre care pasu-mi șovăi,
Și somnambul – maree către această faptă,
Până ce obrazul ecoului în slovă-i,

Dar: muzică oprită în liniști de-un auz,
Și-n minte îmi deschideți hotarul invizibil
Oraș în hieroglife c-un răcoros havuz,
În ouă viitorul c-un gălbenuș lizibil,

Nu-mi veți retrage steaua polară din pleoapă,
Nici mâinile plutite clare prin sinucideri,
Cadavrele de nouri într-o comună groapă,
Când ca un clopot ploaia sună în planta medicinală,

Sau ultima lucire în aripa de lavă:
M-am desfăcut de voi, pereți familiari, alei natale,
Și de voi, oameni cari ați umplut cu otravă
Și de voi, generoase armuri ale memoriei.

Voi merge în mansarda sărăcăcioasă, în coliba umedă,
Acolo unde singurătatea-și taie lumina de vitraliu,
Acolo unde șarpele de aur nu se-ncumetă,
Să-și desfacă inelele pe-un coridor de orgoliu,

Și-n aer și în silex tăiat profilul scump,
Voi nu-l veți recunoaște și nu-mi veți ști iubirea,
Când, albatros, din haina azurului un bumb
Inima să se rupă spre-oceanul de evocare.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!