Cad fulgi de nea în palma sufletului meu.
Mă îmbrac cu atîta alb pe trupul singuratec.
Mă răscolesc în gînduri de furtuni mereu.
Mă las furat de lupii nopților, să fiu sălbatec.

Eu mă trezesc într-un miracol a zorilor zi.
Să te sărut nevinovat,să te visez atît de mult.
Ades mă arunci în depărtarea de a te iubi.
Și cad în ruga Lui să te privesc, să te ascult!