cu fruntea lipita de cer
astept viitorul…
e atata liniste
de parca as fi in afara universului…
o secunda m-am eliberat de specie
timpul s-a retras
regret paradisul
ma-ntind in intuneric…
lumea dispare
eu singur …
dialogul e oare posibil?
din inima universului
se naste Cuvantul.


http://pavelghera.wordpress.com/