paharul s-a umplut
cu ceață verde,
și-mi pare
că tremură
ghiarele delfinului negru
din adâncul meu…
spre scrumiera
stricată
unde-și scrie plânsul,
sclavul cuvântului
s-a prăpădit
de iubită,
și și-a zăcut trist infinitul,
într-un nucleu
de literă
uitată.